Aveam nişte vinete prin frigider că tocmai a fost vremea lor, nu? Am dat o căutare pe net şi am gasit reţeta asta… (doar mă ştiţi că eu iau reţetele de pe net). Dar rezultatul mi-a plăcut foarte mult, mai ales textura vinetelor, aşa ca o recomand…
Data viitoare o să pun şi poza. Read the rest of this entry »
Când găteşti acasă ca să mănânci, alegi ce iţi e mai uşor, ce ştii că iţi iese. Când găteşti ca să te relaxezi, eşti dispus să încerci chiar dacă la sfârşit ai putea arunca toată oala pentru că nu te poţi atinge de ceea ce tocmai ai gătit.
Nu ştiu ce mi-a venit cu macroul. De fapt citisem peste tot că macroul este un peşte care se strică foarte repede şi din acest motiv este afumat, ca să reziste mai mult. Nici măcar nu mă omor după macroul afumat. Dar pentru că afumat, macroul are un gust pregnant m-am gândit că pot încerca.
Am cumpărat doi macroi (sic!) gândindu-mă că oi găsi eu o reţetă. Ţineam minte că citisem de nişte supe cu macrou în cartea mea de reţete asiatice. Ajung acasă, mândru nevoie mare, şi citesc în carte. Acolo scria că macroul se strică repede aşa că toate reţetele erau cu macrou afumat. Am trecut pe net şi am găsit reţeta asta pe site-ul de turism al Turciei. 
Şi rezultatul a fost neaşteptat de gustos: macroul îi dă într-adevăr un gust deosebit pe care nu l-am mai regăsit în altă supă/ciorbă de peşte.
De ceva timp îmi doresc să gătesc ceva din categoria “umplute”. Din diverse motive (servici, vacanţă, alte lucruri pe care le consideram mai importante…) nu am mai petrecut prea mult timp la cratiţă. Deci era timpul pentru o revenire.
Am încercat ieri niste roşii umplute (mai trebuie un pic ajustată reţeta ca să mă simt confortabil să o pun aici), azi am incercat ciuperci umplute. Asta s-a calificat din prima. Read the rest of this entry »
Dacă e să mă gândesc la mâncarea din copilărie am două amintiri grele: spanacul și merlucius-ul. Dar despre astea v-am vorbit aici și cu altă ocazie. Însă, dacă e să vorbim de amintiri plăcute, ei bine, mâncărica asta de ardei îmi va aduce aminte totdeauna de lucrurile bune și frumoase din copilăria mea.
Chestia asta e din Moldova si am realizat doar acu’ 2 luni când un prieten a venit la o serata de-a noastră de gătit cu salata asta făcută de mama lui. Nimeni din București nu mai gustase dar mie mi-a trezit amintiri foarte intense. Ai mei fiind din Botoșani, au venit si cu obiceiurile culinare odată cu migrarea lor la Constanta (unde m-am născut eu). Rețeta e foarte simpla si nu m-as fi gândit sa o postez dacă nu as fi fost prezent la surpriza resimțita de prietenii mei din care nu au legătură cu Moldova. Cred ca va interveni cineva pe-aici sa spună ca de fapt chestia asta nu e moldoveneasca dar nu contează. am avut nevoie de o introducere!
Ah, și va rog sa țineți cont ca eu fac pozele astea in continuare cu telefonul mobil asa ca încercați sa vedeți dincolo de pozele puse. Read the rest of this entry »
M-am întors la cartea mea cu rețete de pâine. Așteptam musafiri sâmbăta trecuta (seara) și m-am gândit ca ar fi frumos sa ii întâmpin cu mirosul de pâine proaspăta. Am studiat cartea și pâinica asta mi-a făcut cu ochiul. Am pus pe meniul și Soupe au Pistou (tot provensal) și asa am avut tema pentru seara tematica.
A ieșit bună… însa, bineînțeles, nu ca la mama ei (cred eu, căci nu am fost niciodată în La Provence ca să văd cum e la mama ei). E posibil sa fie din cauza drojdiei (am înțeles ca drojdia franțuzească are ceva special). Însă, făcutu’ pâinii își păstrează farmecul lui și sunt sigur că mă voi tot întoarce la el chiar dacă nu totdeauna va ieși ca la mama lui. Read the rest of this entry »
Imi place cand am ocazia fac experiente. Nu am fost vreun curajos de-a lungul vietii de pana acum, acum cand am intrat in a doua jumatate atac altfel experientele.
Anu’ asta, in Sicilia, am vazut prin meniuri, mancaruri cu fiori di zucca (flori de dovlecei). Din pacate nu am comandat niciodata, poate din cauza ca am stat prea putin. da’ vazand la metro zilele astea am cumparat si am incercat sa fac un Risotto con fiori di zucca. Era normal sa incerc sa fac risotto, ca doar e preferatul meu din bucataria italiana. Read the rest of this entry »
Cand zici bucatarie frantuzeasca majoritatea se gandeste la rafinament de inalta clasa. Se gandeste la combinatii de ingrediente nemaintalnite, dar al caror gust se impleteste surprinzator de bine. Se gandeste la portii minuscule dar foarte frumos aranjate in farfurie.
Da’ nu e asa. Bucataria traditionala frantuzeasca nu e nici pe departe asa cum o intalnim noi in restaurantele frantuzesti de pe la noi. Mancarea traditionala frantuzeasca se gateste luuuuuung de tot: se pun ingredientele in oala si se uita pe foc toata ziua. Si se pare ca iese bine sau se pare ca francezii s-au priceput foarte bine la PR. Toata lumea stie de “Coq au Vin”.
Sau de “Croque Monsiuer/Croque Madame” si ingredientele folosite sunt departe de a fi pretentioase. Croque Madame reprezinta pentru mine imaginea reprezentativa a micului dejun frantuzesc. Read the rest of this entry »
Anu’ asta care tocmai se incheie am fost in Sicilia, la Cefalu. A fost frumos, am stat intr-o vila de poveste, insa recunosc ca am fost destul de dezamagit de serviciul din restaurantele de-acolo. Poate din cauza ca am fost intr-o statiune turistica.
In prima zi cand am fost acolo, o prietena a comandat chestiile astea pentru ca i-au fost recomandate ca fiind specialitati siciliene. A zis ca i-au placut mult, da’ pentru ca erau doar doua bulete de-astea, nu am furat nimic de la ea. Da’ am fost curios, recunosc. Din pacate, pana la sfarsitul vacantei nu am mancat. Si am facut si eu aseara acasa. Ale ei au fost cu ragu, ale mele sunt doar vegetariene pentru moment. Read the rest of this entry »
Saptamana trecuta, vineri, am primit o veste buna: am recuperat niste bani la care nu mai speram. Si iata un prilej de sarbatoare. Si mi-am invitat prietenii vineri seara la mine. Nu mai tin minte ce am facut de mancare, tin minte ca am baut trei paharele de palinca foarte tare. Nu a fost o seara “grea”: dup-aia am baut vreo doua-trei beri dar a doua zi dimineata am dat piept cu dezastrul. De fapt capul meu a dat cu capu’ de pragu’ de sus al dezastrului.
Iata-ma a doua zi dimineata tanjind dupa ceva de mancare care sa imi redea controlul asupra propriului meu corp. Ceva care sa imi dovedeasca ca inca exist. Si am ales chakchouka. Un mic-dejun tunisian se zice, da’ am citit si in alte locuri ca ar fi peste tot in bazinul mediteranean musulman (sper sa nu supar pe nimeni cu remarca asta a mea!). Am vazut si alte siteuri (chiar romanesti) in care chestia asta se numea manaman. Poate nu e chiar acelasi lucru, da’ parca seamana.
Una peste alta, mancarea asta mi-a dat un pic de energie si sincer o recomand pentru scenarii similare cu cel prin care am trecut eu atunci. Totusi, nu e chiar mic dejun de ora 7 dimineata. E mai degraba unu’ de ora 12. Read the rest of this entry »
Am primit cadou de ziua mea, de la colegii de la servici, o carte despre gatit. O ditamai cartea, un soi de enciclopedie despre arta gatitului structurata pe sectiuni, fiecare sectiune povestita de cate un Chef, cica celebru. Si asa am ales ieri sa gatesc si eu ca un Chef.
Cumparasem niste ficati de pui ca sa ii fac in felul standard, da’ m-a pus Aghiuta sa ma uit pe cartea de care va vorbeam mai sus. Si am gasit reteta asta, care ere presentata ca Signature Dish a lu’ unu’, Shaun Hill (iti dai seama ca nu stiu cine e). In introducerea acestei retete din carte scria ca gustul final va fi mult mai bun decat ne imaginam noi ca ar fi suma gusturilor acelor ingredientele. Si m-am apucat. Mi-a luat vreo 3 ore sa o fac, deci e putin probabil sa o mai fac inca o data.
Gustul a fost intr-adevar interesant: nu era foarte pregnant insa aveam intr-adevar senzatia ca e ceva misterios si fin in impletirea aia de gusturi. Cred ca ar fi mers foarte bine sa folosesc paste proaspete.
Nu stiu daca sa o recomand asa cum recomand alte retete de pe blogul asta, dar am decis sa postez reteta pentru ca e prima experienta de genul asta. O sa fie ceva similar cu Concept Car-urile alea prezentate pe la salonurile auto: “Iata ce putem face, insa stati linistiti ca de fapt nu o sa o fabricam!”
Sunt un pic dezamagit de poza: nu se intelege nimic din ea. Da’ atat poate telefonul meu. Mai important insa e ca ma simt cam rau azi. Oare o fi de la mancarea de aseara? Acum cand ma gandesc, s-ar putea sa fie de la coaja aia de lamaie. Cred ca mi-am pus prea multa in farfurie. Read the rest of this entry »
