Archive for the ‘Mediteranean’ Category

Salată cu brânză Halloumi şi dressing de lămâie şi usturoi


Când e vorba de salate văd cât de limitat sunt eu în ale bucătariei şi cat de puţin înţeleg din bazele ei. Pur şi simplu nu sunt niciodată în stare să găsesc singur combinaţia aceea perfectă pentru dressing. Toată lumea zice că salatele se fac pe gustul fiecăruia, eu am mâncam salate pe gustul meu numai făcute de alţii :-). Şi astfel am avut o perioadă când am tot încercat dressinguri de salată ca să învăţ şi eu ceva şi nu vrei să ştii câte rateuri lamentabile am comis. Cu atât mai lamentabile cu cât vorbim de un dressing de salată, ce Dumnezeu!

Cât despre salata asta cu Halloumi, m-am gandit la un moment dat că ar merge şi brânza asta în salată, nu numai feta! Vă recomand cu tărie să o folosiţi în salate în loc de feta, aşa ca variaţie. Doar că trebuie neapărat friptă că altfel nu ştiu să se facă ceva cu ea. Gustul ăla de gratar şi textura ei un pic topită, dar încă dură m-a cucerit de tot şi de-atunci ţin mereu câte un pachet de branză de 250 gr. în frigider. Brânza asta Halloumi e o brânză cipriotă, făcută tradiţional din lapte de capră şi oaie, şi se găseste la magazinele cu delicatese greceşti ce au apărut cam în toate pieţele. Ah, şi dressingul ăsta e unul dintre cele mai bune pe care le ştiu (să nu mă întrebaţi din câte că nu răspund la provocări 😉 ). Citește în continuare

Supa tunisiană de legume cu năut şi linte



Chiar nu înţeleg de ce insist cu bucătăria nord-africană. Cred că e din cauza condimentelor şi din cauza faptului că la noi în Bucureşti eu nu ştiu să existe restaurante nord-africane. Dintre bucătăriile mediteraneene, pe langă nenumaratele restaurante italieneşti observ că cele libaneze le-au depaşit deja pe cele greceşti şi spanioleşti. De fapt nici nu e prea greu având în vedere că acestea din urmă nu depasesc „enormul” numar de 5 restaurante de fiecare.

Când am încercat bucătăria nord-africană nu m-am bazat pe nimic, pe nicio amintire (cum e cazul celei tailandeze). M-a atras doar „exotismul” despre care vorbesc mai sus, atât.

E ceva interesant în supa asta: condimentele, năutul, lintea… Ah, şi cred ca e mai bună după ce a respirat puţin, după ce aromele s-au mai întrepătruns. Mi-a plăcut şi am să mai fac.

Citește în continuare

Creveti trasi la tigaie cu rosii cherry si busuioc proaspat


Aceasta reteta a fost preparata in grupul nostru de bucatari pentru prima oara de prietenul nostru, Narcis. Ne-am indragostit de ea din prima. Participatia mea la aceasta reteta a fost sa insist asupra faptului ca crevetii se pot pune intregi si mancarea poate fi foarte buna (eu zic ca chiar mai buna). Ah, si am mai insistat sa nu se manance mancarea asta cu mujdei de usturoi. 😉 Citește în continuare

Supa de ardei copti


Supa asta este una dintre descoperirile vacantei din Turcia de anul trecut. Am tot încercat şi eu sa fac acasă, dar ce am reuşit a fost doar sa văd că această supă are potenţial. Doar la a treia incercare mi-a ieşit şi mie într-adevăr bună (după nişte ajustări ale reţetelor găsite pe net şi prin cărţile mele de specialitate). Astfel am găsit curajul să o public şi pe blog. Ştiu că poza e nereuşită… dar nu am ce să fac deocamdată. Până îmi cumpăr şi eu un aparat foto… Citește în continuare

Ciorba de macrou


Ciorba de macrou1

Când găteşti acasă ca să mănânci, alegi ce iţi e mai uşor, ce ştii că iţi iese. Când găteşti ca să te relaxezi, eşti dispus să încerci chiar dacă la sfârşit ai putea arunca toată oala pentru că nu te poţi atinge de ceea ce tocmai ai gătit.

Nu ştiu ce mi-a venit cu macroul. De fapt citisem peste tot că macroul este un peşte care se strică foarte repede şi din acest motiv este afumat, ca să reziste mai mult. Nici măcar nu mă omor după macroul afumat. Dar pentru că afumat, macroul are un gust deosebitt m-am gândit că pot încerca. Şi nu mi-a părut rău deloc.

Am cumpărat doi macroi (sic!) gândindu-mă că oi găsi eu o reţetă. Ţineam minte că citisem de nişte supe cu macrou în cartea mea de reţete asiatice. Ajung acasă, mândru nevoie mare, şi citesc în carte. Acolo scria că macroul se strică repede aşa că toate reţetele erau cu macrou afumat. Am trecut pe net şi am găsit reţeta asta pe site-ul de turism al Turciei. 🙂 Şi rezultatul a fost neaşteptat de gustos: macroul îi dă într-adevăr un gust deosebit pe care nu l-am mai regăsit în altă supă/ciorbă de peşte.

Citește în continuare

Ficelles provençales (pâinișoare provensale)


ficelle-provencale

M-am întors la cartea mea cu rețete de pâine. Așteptam musafiri sâmbăta trecuta (seara) și m-am gândit ca ar fi frumos sa ii întâmpin cu mirosul de pâine proaspăta. Am studiat cartea și pâinica asta mi-a făcut cu ochiul. Am pus pe meniul și Soupe au Pistou (tot provensal) și asa am avut tema pentru seara tematica.

A ieșit bună… însa, bineînțeles, nu ca la mama ei (cred eu, căci nu am fost niciodată în La Provence ca să văd cum e la mama ei). E posibil sa fie din cauza drojdiei (am înțeles ca drojdia franțuzească are ceva special). Însă, făcutu’ pâinii își păstrează farmecul lui și sunt sigur că mă voi tot întoarce la el chiar dacă nu totdeauna va ieși ca la mama lui. Citește în continuare

Chakchouka (Tunisia)


chakchouka

Saptamana trecuta, vineri, am primit o veste buna: am recuperat niste bani la care nu mai speram. Si iata un prilej de sarbatoare. Si mi-am invitat prietenii vineri seara la mine. Nu mai tin minte ce am facut de mancare, tin minte ca am baut trei paharele de palinca foarte tare. Nu a fost o seara „grea”: dup-aia am baut vreo doua-trei beri dar a doua zi dimineata am dat piept cu dezastrul. De fapt capul meu a dat cu capu’ de pragu’ de sus al dezastrului.

Iata-ma a doua zi dimineata tanjind dupa ceva de mancare care sa imi redea controlul asupra propriului meu corp. Ceva care  sa imi dovedeasca ca inca exist. Si am ales chakchouka. Un mic-dejun tunisian se zice, da’ am citit si in alte locuri ca ar fi peste tot in bazinul mediteranean musulman (sper sa nu supar pe nimeni cu remarca asta a mea!). Am vazut si alte siteuri (chiar romanesti) in care chestia asta se numea manaman. Poate nu e chiar acelasi lucru, da’ parca seamana.

Una peste alta, mancarea asta mi-a dat un pic de energie si sincer o recomand pentru scenarii similare cu cel prin care am trecut eu atunci. Totusi, nu e chiar mic dejun de ora 7 dimineata. E mai degraba unu’ de ora 12. Citește în continuare