Archive for the ‘Retete de tot felul’ Category

Supă libaneză de linte și spanac


Am dat peste supa asta întâmplător, acum un an, și m-a lovit în moalele capului de la prima lingură. Combinația aia de spanac, linte, cartof și, pe partea cealaltă, chimionul… mmmm! Mi-a plăcut culoarea ei verde intens. Faptul că e dată doar jumate prin blender îi dă o textură un pic rustică, interesantă mai ales pentru mine care cam evit supele-cremă pentru că mi se par terne. Partea preferată era când găseam cu lingura prin farfurie câte un cubuleț de cartof salvat, sau o frunză de spanac întreagă. Era o bucurie de genul celei trăite când eram mic și în farfuria de ciorbă de pui găseam câte o inimioară. Ei, acum nu crede și tu tot ce spun. Nu era chiar așa de mare bucuria, dar era din același registru. Și vorba aia, de ce să lași adevărul să strice o poveste frumoasă? Am tot ezitat să pun rețeta până acum pentru că nu aveam o fotografie acceptabilă. Însă pentru că nu am mai scris de mult timp aici, m-am gândit că revenirea ar putea fi de succes cu această rețetă. Și o să vină și fotografia. Citește în continuare

Sufleu de ciocolată neagră cu nuci pecan (moelleux au chocolat)



Nu sunt fan desert pentru că, de-a lungul timpului, pur si simplu, nu am simţit nevoia. Din cauza asta, nici pe blogul meu nu prea a ajuns vreo reţetă de gen. Doar că în ultimul timp am slabit cam mult şi se pare că organismul meu cere şi câte ceva dulce. Şi de fiecare dată în ultimile două luni, când m-am nimerit în vreun restaurant, am început să mă uit şi pe pagina aia şi un desert a ieşit în evidenţă detaşat: moelleux au chocolat. Mă tot gândeam, împreună cu prietenii mei, cum se face. Ne imaginam că e greu de făcut, nu înţelegeam cum ajunge ciocolata aia să fie lichidă acolo, înăuntru. Îmi imaginam că se injectează cumva şi mă gândeam că au aştia de la restaurante un secret numai de ei ştiut.

Până în weekend-ul care tocmai a trecut, când am dat o căutare pe net după moelleux au chocolat şi am rămas cu gura cascată văzând căt de uşor se face. Nu am crezut că o să obţin ceva cu adevărat gustos până în momentul în care am gustat rezultatul final şi am simţit fericire… Citește în continuare

Salată cu brânză Halloumi şi dressing de lămâie şi usturoi


Când e vorba de salate văd cât de limitat sunt eu în ale bucătariei şi cat de puţin înţeleg din bazele ei. Pur şi simplu nu sunt niciodată în stare să găsesc singur combinaţia aceea perfectă pentru dressing. Toată lumea zice că salatele se fac pe gustul fiecăruia, eu am mâncam salate pe gustul meu numai făcute de alţii :-). Şi astfel am avut o perioadă când am tot încercat dressinguri de salată ca să învăţ şi eu ceva şi nu vrei să ştii câte rateuri lamentabile am comis. Cu atât mai lamentabile cu cât vorbim de un dressing de salată, ce Dumnezeu!

Cât despre salata asta cu Halloumi, m-am gandit la un moment dat că ar merge şi brânza asta în salată, nu numai feta! Vă recomand cu tărie să o folosiţi în salate în loc de feta, aşa ca variaţie. Doar că trebuie neapărat friptă că altfel nu ştiu să se facă ceva cu ea. Gustul ăla de gratar şi textura ei un pic topită, dar încă dură m-a cucerit de tot şi de-atunci ţin mereu câte un pachet de branză de 250 gr. în frigider. Brânza asta Halloumi e o brânză cipriotă, făcută tradiţional din lapte de capră şi oaie, şi se găseste la magazinele cu delicatese greceşti ce au apărut cam în toate pieţele. Ah, şi dressingul ăsta e unul dintre cele mai bune pe care le ştiu (să nu mă întrebaţi din câte că nu răspund la provocări 😉 ). Citește în continuare

Chilli con carne – varianta


Chili con carne, ca atatea retete asa-numite traditionale, difera de la o gospodarie la alta. Si odata cu internetu’, difera de la un blog la altul. Asa ca am incercat si eu sa variez in seara asta fata de prima mea incercare. Aveam doua cutii de fasole Peruana de la Bonduelle (nu sunt platit pentru reclama) care expirau la sfarsitul lunii martie si am zis ca nu se face sa le arunc. Am luat in seara asta 700 gr. de carne tocata de vita de la MegaImage (nici aici nu-s platit pentru reclama) si m-am apucat de treaba. Am tocat ceapa, ardei gras si ardei iute si numai apoi m-am uitat pe reteta de pe blog, si am vazut ca nu era vorba de nicio leguma acolo, asa ca am „improvizat”… pana la un punct.  Citește în continuare

Salata de peste crud, stilul tahitian (Poisson cru a la tahitienne)


Poisson cru a la tahitienne Retrospectiv vorbind, nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu aş fi încercat salata asta în timpul vacanţei noastre prin insulele Polineziei Franceze. A existat o mică reticenţă printre noi deoarece vorbeam de peşte crud şi nu ne venea să-l încercăm oriunde. Am rezistat tentaţiei în prima seară, dar a doua zi dimineaţă am comandat-o la mic dejun (!) şi mi-am primit ridicături din sprâncene a mirare de la prietenii mei. Ştiam că ăsta e cel mai tradiţional fel de mâncare al tahitienilor şi având în vedere că nu am nicio problemă cu peştele crud (a se citi că îmi place peştele crud) am pornit cu încredere în această aventură. Prima îmbucătură a fost ca o revelaţie religioasă:)) Mi-a fost imposibil să împiedic exclamaţia de plăcere şi surpriză să nu îşi ia zborul de pe buzele mele în momentul în care am simtit textura fragedă a tonului şi gustul legumelor proaspete învăluite în răcoarea lime-ului şi a laptelui de cocos proaspăt. Bineînţeles că i-am făcut curioşi şi pe ceilalţi. Reacţia lor a fost identică astfel că, pe tot parcursul vacanţei, aproape că nu a fost masă la care unul din noi trei să nu îşi comande această salată de peste crud în stil tahitian.

Am refăcut ieri reţeta aici, acasă, şi a ieşit ca acolo! Încearcă şi tu, chiar dacă tonul e cam scump la noi. Nu o să îţi pară rău, îţi garantez! Citește în continuare

Supa de usturoi


Ei bine, supa asta a fost o surpriză şi pentru mine şi pentru toţi cărora le-am povestit ce-am mai gătit. Reacţia a fost, aproape invariabil de genul: „Adică există supă şi de usturoi?! Cam din ce ingrediente s-o mai face supă pe lumea asta?” De-acum însă, ştiu două lucruri:

  1. Supa de usturoi este minunată şi se mai şi potriveşte perfect serilor reci de iarnă.
  2. Nu am să mă mai mir de nimic când e vorba de mâncare (trebuie totuşi să recunosc că nici până acum nu m-am mirat prea mult: am mâncat eu până şi Durian Puffs, deci…)

Poză încă nu am pus deocamdată pentru că nu am niciuna reuşită. Oricum, supa asta e una dintre mâncărurile alea care sunt mai bune la gust decât arată în poză. Poate că am să fac în weekend şi o voi adauga. Astfel o sa vedeţi ce vreau să spun. Citește în continuare

Bouillabaisse


Cred ca de cel putin doi ani de zile visez sa gatesc acest fel de mancare. In tot timpul asta am avut convingerea ca Bouillabaisse va fi cel mai greu fel de mancare pe care il voi prepara vreodata. Acum, dupa ce am avut ocazia sa il prepar pot sa confirm ca este cel mai greu si, nu in ultimul rand, cel mai scump fel de mancare pe care l-am preparat. A fost greu, a iesit bun insa am facut o serie de greseli si din pacate e prea scump pentru a mai incerca inca o data prea curand.   Totusi, potentialul pe care il are aceasta supa (apropos, lumea nu se prea pune de acord asupra Bouillabaisse-ului: e supa sau este ceea ce noi romanii numim mancarica;) ) este imens si ar fi pacat sa nu ii acord mai multe ocazii de a incerca sa il aduc la perfectiune. Vi-l recomand pentru un weekend cu cei mai buni prieteni ai vostri. Va garantez ca va fi un weekend pe care nu il veti uita prea curand. Citește în continuare

Supa crema de galbiori sub capac de foietaj


 

Ştiu, când te uiţi la poza asta te întrebi de unde până unde? Păi aşa arată crema de ciuperci? Dar ăsta e motivul pentru care am încercat reţeta asta, eu însumi nefiind un fan cremă de ciuperci. Modalitatea de prezentare şi de preparare m-au atras şi bănuiesc că o să vă atragă şi pe voi. Şi cred că fanii cremelor de ciuperci o vor aprecia. Mie mi-a plăcut cât de cât, dar încă nu sunt 100% convins că această cremă m-ar satisface vreodată pe deplin, dar, repet, eu ştiu sigur că nu sunt fan creme de ciuperci. Citește în continuare

Supa tunisiană de legume cu năut şi linte



Chiar nu înţeleg de ce insist cu bucătăria nord-africană. Cred că e din cauza condimentelor şi din cauza faptului că la noi în Bucureşti eu nu ştiu să existe restaurante nord-africane. Dintre bucătăriile mediteraneene, pe langă nenumaratele restaurante italieneşti observ că cele libaneze le-au depaşit deja pe cele greceşti şi spanioleşti. De fapt nici nu e prea greu având în vedere că acestea din urmă nu depasesc „enormul” numar de 5 restaurante de fiecare.

Când am încercat bucătăria nord-africană nu m-am bazat pe nimic, pe nicio amintire (cum e cazul celei tailandeze). M-a atras doar „exotismul” despre care vorbesc mai sus, atât.

E ceva interesant în supa asta: condimentele, năutul, lintea… Ah, şi cred ca e mai bună după ce a respirat puţin, după ce aromele s-au mai întrepătruns. Mi-a plăcut şi am să mai fac.

Citește în continuare

Foaie de parmezan rumenit


Prima oară am fost servit cu chestia asta la un restaurant din Bucureşti. Apoi am fost la un curs culinar şi profesorul ne-a arătat cum se face. Apoi am avut musafiri acasă şi am încercat să le arăt ce am învăţat la curs. Printre altele la acea serată am pregătit şi aceste foi de parmezan rumenit care acompaniază cu mare efect risotto-ul sau anumite salate. Citește în continuare

Cottage Pie


Am inceput sa fac curatenie prin pozele făcute „realizarilor” mele din bucătărie de-a lungul timpului şi au rămas nepublicate. Şi iată încă una.

Am simtit o mare atractie pentru pub food de prima oară cand am intrat şi eu într-un Irish Pub în Bucureşti. Cel mai mult mi-a plăcut Steak and Kidney Pie (plăcintă de carne de vită şi rinichi). Dar prima reţetă pe care am preparat-o acasă este Cottage Pie pentru că am găsit-o într-o carte. Nu am preparat-o pentru că mi-era neapărat poftă de ea ci pentru că vroiam să gătesc… orice. Doar pentru plăcerea Gătitului şi mai puţin pentru cea a Mâncatului. Nu cred că aş mai face mâncarea asta acasă, dar nu pentru că nu a ieşit bună ci pentru că prefer să merg să beau o bere şi să o mănânc în oraş. Citește în continuare

Mic-dejun: ou ochi pe pat de spanac


In weekend-uri, cand am ocazia sa imi prepar micul-dejun, eu am mari probleme cand e sa aleg ce sa fac. De la un moment dat te saturi de omleta sau oua ochiuri si ma tot intreb ce sa pregatesc. Eu nu am bolul de cereale pe lista micului-dejun, asa ca de cele mai multe ori oul este personajul principal. Am gasit printre pozele mele facute cu telefonul mobil si poza de mai sus. Nu e mare lucru ce propun eu aici: e doar o optiune pentru cei plictisiti de omleta si ochiuri cu bacon. Citește în continuare

Creveti trasi la tigaie cu rosii cherry si busuioc proaspat


Aceasta reteta a fost preparata in grupul nostru de bucatari pentru prima oara de prietenul nostru, Narcis. Ne-am indragostit de ea din prima. Participatia mea la aceasta reteta a fost sa insist asupra faptului ca crevetii se pot pune intregi si mancarea poate fi foarte buna (eu zic ca chiar mai buna). Ah, si am mai insistat sa nu se manance mancarea asta cu mujdei de usturoi. 😉 Citește în continuare

Supa de ardei copti


Supa asta este una dintre descoperirile vacantei din Turcia de anul trecut. Am tot încercat şi eu sa fac acasă, dar ce am reuşit a fost doar sa văd că această supă are potenţial. Doar la a treia incercare mi-a ieşit şi mie într-adevăr bună (după nişte ajustări ale reţetelor găsite pe net şi prin cărţile mele de specialitate). Astfel am găsit curajul să o public şi pe blog. Ştiu că poza e nereuşită… dar nu am ce să fac deocamdată. Până îmi cumpăr şi eu un aparat foto… Citește în continuare

Cozonac împletit şi pufos


Acum vreo doi ani în ajunul unei sărbători de Paşti, pe când eram mânat de dorinţa de a încerca orice în bucătărie, indiferent cât de greu era, dar doar pentru palmares şi pentru a posta pe acest blog, am făcut cozonac, aşa, ca la mama mea acasă.

Sunt trei lucruri pe care vreau să le spun despre cozonac:

  1. Cozonacul este „mâncarea” tradiţională românească şi nu micii, nu sarmalele. Cu cozonacul ar trebui noi să ne mândrim, nu cu micii. Citește în continuare

Rosii umplute marocan


Am avut o perioadă în care eram atras de prepararea chestiilor umplute: ardei, dovlecei, rosii, vinete. Îmi doream de mult timp, de când am început şi eu să gătesc, să fac roşii umplute cu orez, asa cum mâncam în tinereţe (acum aproape 20 de ani), minunat preparate de mama iubitei mele de pe atunci. Şi căutând reţete pe net, am dat peste reţeta asta de inspiraţie marocană. Şi având în vedere că mă simt atras de bucătăria marocană, iată-mă lăsând roşiile umplute cu orez pentru mai târziu. Citește în continuare

Sos de roşii


Am făcut în foarte multe feluri sosul de roşii pentru paste, dar nu îmi plăcea niciunul. Era ceva ce nu se potrivea… Am încercat cu roşii din conservă, cu roşii proaspete… nimic. Până când am aflat secretul: le fierbeam prea mult. Şi pentru că eu am nevoie întotdeauna ca cineva să îmi spună totul în detaliu chiar si la cele mai simple reţete, şi de data asta a existat cineva care să-mi deschidă ochii. Am să păstrez numele secret pentru că nu ştiu dacă e de acord să apară pe blogul meu. Dar ce pot să zic este că am făcut sosul ăsta de cel puţin 5 ori deja şi a iesit excelent de fiecare dată. Citește în continuare

Vinete greceşti


Aveam nişte vinete prin frigider că tocmai a fost vremea lor, nu? Am dat o căutare pe net şi am gasit reţeta asta… (doar mă ştiţi că eu iau reţetele de pe net). Dar rezultatul mi-a plăcut foarte mult, mai ales textura vinetelor, aşa ca o recomand…

Data viitoare o să pun şi poza. Citește în continuare

Ciorba de macrou


Ciorba de macrou1

Când găteşti acasă ca să mănânci, alegi ce iţi e mai uşor, ce ştii că iţi iese. Când găteşti ca să te relaxezi, eşti dispus să încerci chiar dacă la sfârşit ai putea arunca toată oala pentru că nu te poţi atinge de ceea ce tocmai ai gătit.

Nu ştiu ce mi-a venit cu macroul. De fapt citisem peste tot că macroul este un peşte care se strică foarte repede şi din acest motiv este afumat, ca să reziste mai mult. Nici măcar nu mă omor după macroul afumat. Dar pentru că afumat, macroul are un gust deosebitt m-am gândit că pot încerca. Şi nu mi-a părut rău deloc.

Am cumpărat doi macroi (sic!) gândindu-mă că oi găsi eu o reţetă. Ţineam minte că citisem de nişte supe cu macrou în cartea mea de reţete asiatice. Ajung acasă, mândru nevoie mare, şi citesc în carte. Acolo scria că macroul se strică repede aşa că toate reţetele erau cu macrou afumat. Am trecut pe net şi am găsit reţeta asta pe site-ul de turism al Turciei. 🙂 Şi rezultatul a fost neaşteptat de gustos: macroul îi dă într-adevăr un gust deosebit pe care nu l-am mai regăsit în altă supă/ciorbă de peşte.

Citește în continuare

Ciuperci umplute, a la grec


Ciuperci umplute a la grec 2De ceva timp îmi doresc să gătesc ceva din categoria „umplute”. Din diverse motive (serviciu, vacanţă, alte lucruri pe care le consideram mai importante…) nu am mai petrecut prea mult timp la cratiţă. Deci era timpul pentru o revenire.

Am încercat ieri niste roşii umplute (mai trebuie un pic ajustată reţeta ca să mă simt confortabil să o pun aici), azi am incercat ciuperci umplute. Asta s-a calificat din prima. Citește în continuare