Sos de roşii

Am făcut în foarte multe feluri sosul de roşii pentru paste, dar nu îmi plăcea niciunul. Era ceva ce nu se potrivea… Am încercat cu roşii din conservă, cu roşii proaspete… nimic. Până când am aflat secretul: le fierbeam prea mult. Şi pentru că eu am nevoie întotdeauna ca cineva să îmi spună totul în detaliu chiar si la cele mai simple reţete, şi de data asta a existat cineva care să-mi deschidă ochii. Am să păstrez numele secret pentru că nu ştiu dacă e de acord să apară pe blogul meu. Dar ce pot să zic este că am făcut sosul ăsta de cel puţin 5 ori deja şi a iesit excelent de fiecare dată.

Publicitate

Ficatei de pui cu paste, lamaie si usturoi

Am primit cadou de ziua mea, de la colegii de la servici, o carte despre gatit. O ditamai cartea, un soi de enciclopedie despre arta gatitului structurata pe sectiuni, fiecare sectiune povestita de cate un Chef, cica celebru. Si asa am ales ieri sa gatesc si eu ca un Chef.
Cumparasem niste ficati de pui ca sa ii fac in felul standard, da’ m-a pus Aghiuta sa ma uit pe cartea de care va vorbeam mai sus. Si am gasit reteta asta, care ere presentata ca Signature Dish a lu’ unu’, Shaun Hill (iti dai seama ca nu stiu cine e). In introducerea acestei retete din carte scria ca gustul final va fi mult mai bun decat ne imaginam noi ca ar fi suma gusturilor acelor ingredientele. Si m-am apucat. Mi-a luat vreo 3 ore sa o fac, deci e putin probabil sa o mai fac inca o data.

Gustul a fost intr-adevar interesant: nu era foarte pregnant insa aveam intr-adevar senzatia ca e ceva misterios si fin in impletirea aia de gusturi. Cred ca ar fi mers foarte bine sa folosesc paste proaspete.

Nu stiu daca sa o recomand asa cum recomand alte retete de pe blogul asta, dar am decis sa postez reteta pentru ca e prima experienta de genul asta. O sa fie ceva similar cu Concept Car-urile alea prezentate pe la salonurile auto: „Iata ce putem face, insa stati linistiti ca de fapt nu o sa o fabricam!”

Sunt un pic dezamagit de poza: nu se intelege nimic din ea. Da’ atat poate telefonul meu. Mai important insa e ca ma simt cam rau azi. Oare o fi de la mancarea de aseara? Acum cand ma gandesc, s-ar putea sa fie de la coaja aia de lamaie. Cred ca mi-am pus prea multa in farfurie.

Lasagna

 

De mult vroiam sa fac lasagna. Ma atragea felul in care arata. Vrei sa zici ca pe tine nu te fascineaza straturile a;ea altenative de sos rosu si de paste? Toate retetele pe care le-am vazut erau lungi si grele si ma gandeam totdeauna ca o sa le fac weekendul urmator. Doar ca venea weekend-ul si ori nu aveam chef, ori ma trezeam prea tarziu… asa ca renuntam. Intr-un weekend insa, m-am apucat de ea tarziu dar cu gandul sa fac lasagna cu orice pret, indiferent daca o sa o mananc sau nu (din cauza orei tarzii). Oricum citisem ca lasagna e foarte buna si a doua zi, reincalzita.  Si e adevarat! De fapt… e mai buna pentru ca toate aromele au timp sa se aseze si sa se impleteasca armonios.

Pasta alla puttanesca (pastele curvei)

Pastele vor reprezenta totdeauna un fel de mancare pentru situatii de urgenta. Poti sa le pregatesti cu orice ai prin frigider. Aseara, am ajuns tarziu acasa de la servici, nu am avut timp sa merg pe la „Alimentara” si a trebuit sa fac ceva de mancare cu ce aveam prin casa. Si am facut Pasta alla Puttanesca. Asta e numele dat de italieni, nume care inseamna  pastele curvei. Banuiesc ca numele asta e un nume foarte vechi, din popor, aparut inainte de curentele feminismului sau al „politically correctness”. Imaginea e clara… ai nevoie de ceva rapid si usor de obtinut, te duci la curve. In cazul asta, mersul la curve este transpus in bucatarie. Bordelu’ e frigideru’.

Tortellini al forno

Cand a aparut la noi pe piata Trattoria Il Calcio mergeam destul de des pe-acolo. Dupa o perioada in care am mancat numai Filetto al Peppe Verde am trecut pe altceva: tortellini al forno. Sunt sigur ca cei care ati mancat des acolo ati vazut cat de popular era acest fel de mancare. Pe atunci nu aveam niciun gand sa ma bag in bucatarie sa gatesc. Pe-atunci vroiam doar sa savurez si, mai ales sa fiu servit. Acum 4 ani, cand a inceput bucataria sa devina cea mai importanta camera din apartamentul meu,

Paste proaspete

Ieri am folosit pentru prima oara paste proaspete. E cu totul altceva decat eram obisnuit. Am regasit si acasa gustul minunat al pastelor pe care le mai mancam pe la unele restaurante italienesti care se respecta.
Cel mai bun cuvant la care ma pot gandi pentru gustul lor este „catifelat”. Acelasi cuvant as folosi si pentru textura lor. Cel mai bun cuvant care sa descrie felul in care gustul pastelor se imbina cu cel al sosului este „armonios”.

Tortellini cu spanac si ricotta in sos de unt si salvie

Am tot zis ca o sa mai pun retete asiatice dar in timpul saptamanii nu prea am timp sa pregatesc nimic altceva decat ceva foarte rapid. Bucataria asiatica nu e foarte laborioasa, insa cea italieneasca e mult mai usoara. Si avand in vedere ca ma apuc de facut mancare in fiecare seara pe la ora 9 jumate prefer sa ma apuc de lucruri usoare sau de cele pe care le cunosc pe de rost. In seara asta am ales o reteta incredibil de usoara: tortellini cu spanac si ricotta in sos de unt si salvie.

Pappardelle con Funghi Finferli, Prosciutto di Parma e Rucola;-)

 

Am spus de multe ori (si o s-o mai spun) ca nu sunt bucatar. Nu cred ca actul de a repeta retete gasite pe net sau pe la prieteni te califica pentru aceasta pozitie. Insa, blogul asta nu e decat un jurnal. Un jurnal culinar in care doresc sa prezint bucatareala din perspectiva unui barbat care acum 4 ani nu stia sa gateasca altceva decat oua ochiuri si ceai. Nici macar cartofii prajiti nu eram in stare sa ii fac cum trebuie si, sper sa ramana secretul nostru pe paginile acestui blog, nici acum nu stiu! 😉