Supă libaneză de linte și spanac

Am dat peste supa asta întâmplător, acum un an, și m-a lovit în moalele capului de la prima lingură. Combinația aia de spanac, linte, cartof și, pe partea cealaltă, chimionul… mmmm! Mi-a plăcut culoarea ei verde intens. Faptul că e dată doar jumate prin blender îi dă o textură un pic rustică, interesantă mai ales pentru mine care cam evit supele-cremă pentru că mi se par terne. Partea preferată era când găseam cu lingura prin farfurie câte un cubuleț de cartof salvat, sau o frunză de spanac întreagă. Era o bucurie de genul celei trăite când eram mic și în farfuria de ciorbă de pui găseam câte o inimioară. Ei, acum nu crede și tu tot ce spun. Nu era chiar așa de mare bucuria, dar era din același registru. Și vorba aia, de ce să lași adevărul să strice o poveste frumoasă? Am tot ezitat să pun rețeta până acum pentru că nu aveam o fotografie acceptabilă. Însă pentru că nu am mai scris de mult timp aici, m-am gândit că revenirea ar putea fi de succes cu această rețetă. Și o să vină și fotografia.

Publicitate

Supa de usturoi

Ei bine, supa asta a fost o surpriză şi pentru mine şi pentru toţi cărora le-am povestit ce-am mai gătit. Reacţia a fost, aproape invariabil de genul: „Adică există supă şi de usturoi?! Cam din ce ingrediente s-o mai face supă pe lumea asta?” De-acum însă, ştiu două lucruri:

1. Supa de usturoi este minunată şi se mai şi potriveşte perfect serilor reci de iarnă.
2. Nu am să mă mai mir de nimic când e vorba de mâncare (trebuie totuşi să recunosc că nici până acum nu m-am mirat prea mult: am mâncat eu până şi Durian Puffs, deci…)

Poză încă nu am pus deocamdată pentru că nu am niciuna reuşită. Oricum, supa asta e una dintre mâncărurile alea care sunt mai bune la gust decât arată în poză. Poate că am să fac în weekend şi o voi adauga. Astfel o sa vedeţi ce vreau să spun.

Bouillabaisse

Cred ca de cel putin doi ani de zile visez sa gatesc acest fel de mancare. In tot timpul asta am avut convingerea ca Bouillabaisse va fi cel mai greu fel de mancare pe care il voi prepara vreodata. Acum, dupa ce am avut ocazia sa il prepar pot sa confirm ca este cel mai greu si, nu in ultimul rand, cel mai scump fel de mancare pe care l-am preparat. A fost greu, a iesit bun insa am facut o serie de greseli si din pacate e prea scump pentru a mai incerca inca o data prea curand.   Totusi, potentialul pe care il are aceasta supa (apropos, lumea nu se prea pune de acord asupra Bouillabaisse-ului: e supa sau este ceea ce noi romanii numim mancarica;) ) este imens si ar fi pacat sa nu ii acord mai multe ocazii de a incerca sa il aduc la perfectiune. Vi-l recomand pentru un weekend cu cei mai buni prieteni ai vostri. Va garantez ca va fi un weekend pe care nu il veti uita prea curand.

Supa crema de galbiori sub capac de foietaj

 

Ştiu, când te uiţi la poza asta te întrebi de unde până unde? Păi aşa arată crema de ciuperci? Dar ăsta e motivul pentru care am încercat reţeta asta, eu însumi nefiind un fan cremă de ciuperci. Modalitatea de prezentare şi de preparare m-au atras şi bănuiesc că o să vă atragă şi pe voi. Şi cred că fanii cremelor de ciuperci o vor aprecia. Mie mi-a plăcut cât de cât, dar încă nu sunt 100% convins că această cremă m-ar satisface vreodată pe deplin, dar, repet, eu ştiu sigur că nu sunt fan creme de ciuperci.

Supa tunisiană de legume cu năut şi linte

Chiar nu înţeleg de ce insist cu bucătăria nord-africană. Cred că e din cauza condimentelor şi din cauza faptului că la noi în Bucureşti eu nu ştiu să existe restaurante nord-africane. Dintre bucătăriile mediteraneene, pe langă nenumaratele restaurante italieneşti observ că cele libaneze le-au depaşit deja pe cele greceşti şi spanioleşti. De fapt nici nu e prea greu având în vedere că acestea din urmă nu depasesc „enormul” numar de 5 restaurante de fiecare.

Când am încercat bucătăria nord-africană nu m-am bazat pe nimic, pe nicio amintire (cum e cazul celei tailandeze). M-a atras doar „exotismul” despre care vorbesc mai sus, atât.

E ceva interesant în supa asta: condimentele, năutul, lintea… Ah, şi cred ca e mai bună după ce a respirat puţin, după ce aromele s-au mai întrepătruns. Mi-a plăcut şi am să mai fac.

Supa de ardei copti

Supa asta este una dintre descoperirile vacantei din Turcia de anul trecut. Am tot încercat şi eu sa fac acasă, dar ce am reuşit a fost doar sa văd că această supă are potenţial. Doar la a treia incercare mi-a ieşit şi mie într-adevăr bună (după nişte ajustări ale reţetelor găsite pe net şi prin cărţile mele de specialitate). Astfel am găsit curajul să o public şi pe blog. Ştiu că poza e nereuşită… dar nu am ce să fac deocamdată. Până îmi cumpăr şi eu un aparat foto…

Ciorba de macrou

Când găteşti acasă ca să mănânci, alegi ce iţi e mai uşor, ce ştii că iţi iese. Când găteşti ca să te relaxezi, eşti dispus să încerci chiar dacă la sfârşit ai putea arunca toată oala pentru că nu te poţi atinge de ceea ce tocmai ai gătit.

Nu ştiu ce mi-a venit cu macroul. De fapt citisem peste tot că macroul este un peşte care se strică foarte repede şi din acest motiv este afumat, ca să reziste mai mult. Nici măcar nu mă omor după macroul afumat. Dar pentru că afumat, macroul are un gust deosebitt m-am gândit că pot încerca. Şi nu mi-a părut rău deloc.

Am cumpărat doi macroi (sic!) gândindu-mă că oi găsi eu o reţetă. Ţineam minte că citisem de nişte supe cu macrou în cartea mea de reţete asiatice. Ajung acasă, mândru nevoie mare, şi citesc în carte. Acolo scria că macroul se strică repede aşa că toate reţetele erau cu macrou afumat. Am trecut pe net şi am găsit reţeta asta pe site-ul de turism al Turciei. 🙂 Şi rezultatul a fost neaşteptat de gustos: macroul îi dă într-adevăr un gust deosebit pe care nu l-am mai regăsit în altă supă/ciorbă de peşte.

Zuppa di cozze

Descoperirea cea mare din Sicilia a fost categoric Zuppa di Cozze. Noi o traduceam bineinteles, supa de midii insa dupa ce am postat reteta pe site am primit reclamatii: supa e minestre, zuppa e altceva… Oricum s-ar numi, e de vis… Am fost 8 in vacanta si de fiecare data cand ajungeam la un restaurant care servea supa de midii eram cel putin 4 care ceream. Asa ca am vrut neaparat sa fac si acasa. Am cumparat midii de la Metro (7 lei kg, TVA inclus) si m-am pus pe treaba. Mi-a fost un pic greu sa spal midiile dar gustul e deosebit (daca iti plac scoicile) si merita efortul.

Soupe au pistou

Lumea zice ca reteta asta e provençala. Lumea de pe net. Nu am fost in La Provençe asa ca nu stiu. E o supa de legume la care se adauga ceva la final: sos pesto. Pesto pe care il faci tu acasa, daca ai timp si chef sau il cumperi de la supermarket la borcan. Oricum ar fi, eu recomand cu caldura aceasta versiune de supa.

Crema di pollo

Cred ca unul dintre motivele pentru care restaurantul Trattoria Verdi este atat de apreciat/vizitat este crema di pollo pe care o servesc. In discutiile pe care le-am avut pe subiectul Trattoria Verdi de-a lungul anilor, foarte multa lume mentioneaza aceasta crema ca fiind ceva de vis. Si este! De foarte multe ori am fost acolo ca sa mananc o crema di pollo si inca ceva. Si mi-am dorit sa fac si eu acasa insa am dat niste rateuri rasunatoare. Dar de data asta… mi-a iesit destul de aproape de versiunea Verdi.

Minestrone

Ai zice că minestrone e o supă de legume ca la noi. Clasica supă de legume. Îmi place destul de mult supa de legume românească, dar recunosc ca cea italienească are un farmec aparte, inconfundabil. Sunt câteva diferențe… cred că cea mai importantă e adăugarea parmezanului ras în farfurie, imediat înainte de servire. 

Tom Yum Gai

Si asa vine si reteta supei pe care o indragesc cel mai mult. Este cea mai surprinzatoare supa care am intalnit-o vreodata. Varianta pe care am mancat-o in Tailanda e cea cu creveti (Tom Yum Goong) dar aici, acasa, am preferat sa o fac cu pui pentru ca mi-e mai usor. Nu gasesc creveti proaspeti pe langa mine insa voi posta si Tom Yum Goong in curand.

Aceasta supa reprezinta o imbinare divina a gusturilor: e iute, e acra, e sarata, dar totul se impleteste armonios in farfuria ta. In orice loc ai citi despre supa asta vei gasi un astfel de comentariu. Eu iti zic ca, intr-adevar, asa e.

Supa de spanac cu fasole alba

A venit primavara si incep sa ma gandesc parca mai des la legume verzi. A inceput sezonul salatei, ceapa verde. Stiu ca le avem tot timpul anului si nu am probleme cu legumele crescute in sera. Dar fara sa vreau ma gandesc ca ar putea fi mai bune acum, cand e sezonul lor. Sunt unele „ierburi” pe care nu le gasesc in timpul anului (in afara sezonului lor) si un astfel de exemplu e spanacul.

Supa de rosii cu busuioc

Iti propun o supa de rosii adevarata. Iti spun sigur ca nu se compara cu supa de rosii din plic. E usor de facut si diferenta de munca fata de cea din plic e compensata de diferenta de gust.

 Nu e o reteta inventata de mine si niciuna de pe blog-ul asta nu va fi in viitorul apropriat. Dar am gasit-o pe net, am incercat-o si e superba.

Tom Kha Gai

Daca nu ai gustat niciodata aceasta supa, vei fi foarte neincrezator citind ingredientele folosite. Cand o vei gusta insa, te vei indragosti iremediabil de ea. Surprinzatoare precum primele semne ale dragostei, impresionanta armonie a gusturilor te va face sa n-o uiti niciodata.