Supa de usturoi

Ei bine, supa asta a fost o surpriză şi pentru mine şi pentru toţi cărora le-am povestit ce-am mai gătit. Reacţia a fost, aproape invariabil de genul: „Adică există supă şi de usturoi?! Cam din ce ingrediente s-o mai face supă pe lumea asta?” De-acum însă, ştiu două lucruri:

1. Supa de usturoi este minunată şi se mai şi potriveşte perfect serilor reci de iarnă.
2. Nu am să mă mai mir de nimic când e vorba de mâncare (trebuie totuşi să recunosc că nici până acum nu m-am mirat prea mult: am mâncat eu până şi Durian Puffs, deci…)

Poză încă nu am pus deocamdată pentru că nu am niciuna reuşită. Oricum, supa asta e una dintre mâncărurile alea care sunt mai bune la gust decât arată în poză. Poate că am să fac în weekend şi o voi adauga. Astfel o sa vedeţi ce vreau să spun.

Publicitate

Supa crema de galbiori sub capac de foietaj

 

Ştiu, când te uiţi la poza asta te întrebi de unde până unde? Păi aşa arată crema de ciuperci? Dar ăsta e motivul pentru care am încercat reţeta asta, eu însumi nefiind un fan cremă de ciuperci. Modalitatea de prezentare şi de preparare m-au atras şi bănuiesc că o să vă atragă şi pe voi. Şi cred că fanii cremelor de ciuperci o vor aprecia. Mie mi-a plăcut cât de cât, dar încă nu sunt 100% convins că această cremă m-ar satisface vreodată pe deplin, dar, repet, eu ştiu sigur că nu sunt fan creme de ciuperci.

Mic-dejun: ou ochi pe pat de spanac

In weekend-uri, cand am ocazia sa imi prepar micul-dejun, eu am mari probleme cand e sa aleg ce sa fac. De la un moment dat te saturi de omleta sau oua ochiuri si ma tot intreb ce sa pregatesc. Eu nu am bolul de cereale pe lista micului-dejun, asa ca de cele mai multe ori oul este personajul principal. Am gasit printre pozele mele facute cu telefonul mobil si poza de mai sus. Nu e mare lucru ce propun eu aici: e doar o optiune pentru cei plictisiti de omleta si ochiuri cu bacon.

Supa de ardei copti

Supa asta este una dintre descoperirile vacantei din Turcia de anul trecut. Am tot încercat şi eu sa fac acasă, dar ce am reuşit a fost doar sa văd că această supă are potenţial. Doar la a treia incercare mi-a ieşit şi mie într-adevăr bună (după nişte ajustări ale reţetelor găsite pe net şi prin cărţile mele de specialitate). Astfel am găsit curajul să o public şi pe blog. Ştiu că poza e nereuşită… dar nu am ce să fac deocamdată. Până îmi cumpăr şi eu un aparat foto…

Rosii umplute marocan

Am avut o perioadă în care eram atras de prepararea chestiilor umplute: ardei, dovlecei, rosii, vinete. Îmi doream de mult timp, de când am început şi eu să gătesc, să fac roşii umplute cu orez, asa cum mâncam în tinereţe (acum aproape 20 de ani), minunat preparate de mama iubitei mele de pe atunci. Şi căutând reţete pe net, am dat peste reţeta asta de inspiraţie marocană. Şi având în vedere că mă simt atras de bucătăria marocană, iată-mă lăsând roşiile umplute cu orez pentru mai târziu.

Vinete greceşti

Aveam nişte vinete prin frigider că tocmai a fost vremea lor, nu? Am dat o căutare pe net şi am gasit reţeta asta… (doar mă ştiţi că eu iau reţetele de pe net). Dar rezultatul mi-a plăcut foarte mult, mai ales textura vinetelor, aşa ca o recomand…

Data viitoare o să pun şi poza.

Ciuperci umplute, a la grec

De ceva timp îmi doresc să gătesc ceva din categoria „umplute”. Din diverse motive (serviciu, vacanţă, alte lucruri pe care le consideram mai importante…) nu am mai petrecut prea mult timp la cratiţă. Deci era timpul pentru o revenire.

Am încercat ieri niste roşii umplute (mai trebuie un pic ajustată reţeta ca să mă simt confortabil să o pun aici), azi am incercat ciuperci umplute. Asta s-a calificat din prima.

Ardei copti moldovenesti

Dacă e să mă gândesc la mâncarea din copilărie am două amintiri grele: spanacul și merlucius-ul. Dar despre astea v-am vorbit aici și cu altă ocazie. Însă, dacă e să vorbim de amintiri plăcute, ei bine, mâncărica asta de ardei îmi va aduce aminte totdeauna de lucrurile bune și frumoase din copilăria mea.

Chestia asta e din Moldova si am realizat doar acu’ 2 luni când un prieten a venit la o serata de-a noastră de gătit cu salata asta făcută de mama lui. Nimeni din București nu mai gustase dar mie mi-a trezit amintiri foarte intense. Ai mei fiind din Botoșani, au venit si cu obiceiurile culinare odată cu migrarea lor la Constanta  (unde m-am născut eu). Rețeta e foarte simpla si nu m-as fi gândit sa o postez dacă nu as fi fost prezent la surpriza resimțita de prietenii mei din care nu au legătură cu Moldova. Cred ca va interveni cineva pe-aici sa spună ca de fapt chestia asta nu e moldoveneasca dar nu contează. am avut nevoie de o introducere!

Ah, și va rog sa țineți cont ca eu fac pozele astea in continuare cu telefonul mobil asa ca încercați sa vedeți dincolo de pozele puse.

Risotto con fiori di zucca (flori de dovlecei)

Imi place cand am ocazia fac experiente. Nu am fost vreun curajos de-a lungul vietii de pana acum, acum cand am intrat in a doua jumatate atac altfel experientele.
Anu’ asta, in Sicilia, am vazut prin meniuri, mancaruri cu fiori di zucca (flori de dovlecei). Din pacate nu am comandat niciodata, poate din cauza ca am stat prea putin. da’ vazand la metro zilele astea am cumparat si am incercat sa fac un Risotto con fiori di zucca. Era normal sa incerc sa fac risotto, ca doar e preferatul meu din bucataria italiana.

Portocăluţe siciliene (Arancini) cu mozzarella şi roşii uscate

Anu’ asta care tocmai se incheie am fost in Sicilia, la Cefalu. A fost frumos, am stat intr-o vila de poveste, insa recunosc ca am fost destul de dezamagit de serviciul din restaurantele de-acolo. Poate din cauza ca am fost intr-o statiune turistica.

In prima zi cand am fost acolo, o prietena a comandat chestiile astea pentru ca i-au fost recomandate ca fiind specialitati siciliene. A zis ca i-au placut mult, da’ pentru ca erau doar doua bulete de-astea, nu am furat nimic de la ea. Da’ am fost curios, recunosc. Din pacate,  pana la sfarsitul vacantei nu am mancat. Si am facut si eu aseara acasa. Ale ei au fost cu ragu, ale mele sunt doar vegetariene pentru moment.

Chakchouka (Tunisia)

Saptamana trecuta, vineri, am primit o veste buna: am recuperat niste bani la care nu mai speram. Si iata un prilej de sarbatoare. Si mi-am invitat prietenii vineri seara la mine. Nu mai tin minte ce am facut de mancare, tin minte ca am baut trei paharele de palinca foarte tare. Nu a fost o seara „grea”: dup-aia am baut vreo doua-trei beri dar a doua zi dimineata am dat piept cu dezastrul. De fapt capul meu a dat cu capu’ de pragu’ de sus al dezastrului.

Iata-ma a doua zi dimineata tanjind dupa ceva de mancare care sa imi redea controlul asupra propriului meu corp. Ceva care  sa imi dovedeasca ca inca exist. Si am ales chakchouka. Un mic-dejun tunisian se zice, da’ am citit si in alte locuri ca ar fi peste tot in bazinul mediteranean musulman (sper sa nu supar pe nimeni cu remarca asta a mea!). Am vazut si alte siteuri (chiar romanesti) in care chestia asta se numea manaman. Poate nu e chiar acelasi lucru, da’ parca seamana.

Una peste alta, mancarea asta mi-a dat un pic de energie si sincer o recomand pentru scenarii similare cu cel prin care am trecut eu atunci. Totusi, nu e chiar mic dejun de ora 7 dimineata. E mai degraba unu’ de ora 12.

Pasta alla puttanesca (pastele curvei)

Pastele vor reprezenta totdeauna un fel de mancare pentru situatii de urgenta. Poti sa le pregatesti cu orice ai prin frigider. Aseara, am ajuns tarziu acasa de la servici, nu am avut timp sa merg pe la „Alimentara” si a trebuit sa fac ceva de mancare cu ce aveam prin casa. Si am facut Pasta alla Puttanesca. Asta e numele dat de italieni, nume care inseamna  pastele curvei. Banuiesc ca numele asta e un nume foarte vechi, din popor, aparut inainte de curentele feminismului sau al „politically correctness”. Imaginea e clara… ai nevoie de ceva rapid si usor de obtinut, te duci la curve. In cazul asta, mersul la curve este transpus in bucatarie. Bordelu’ e frigideru’.

Tortellini al forno

Cand a aparut la noi pe piata Trattoria Il Calcio mergeam destul de des pe-acolo. Dupa o perioada in care am mancat numai Filetto al Peppe Verde am trecut pe altceva: tortellini al forno. Sunt sigur ca cei care ati mancat des acolo ati vazut cat de popular era acest fel de mancare. Pe atunci nu aveam niciun gand sa ma bag in bucatarie sa gatesc. Pe-atunci vroiam doar sa savurez si, mai ales sa fiu servit. Acum 4 ani, cand a inceput bucataria sa devina cea mai importanta camera din apartamentul meu,

Bruschette cu ciuperci

Vroiam sa fac lasagna in seara asta… da’ dupa o bere m-a apucat o lene monstruoasa si m-am hotarat sa ma opresc la aperitive ca altfel as fi mancat la 1 noaptea. Si avand in vedere ca ar fi fost prima oara cand faceam lasagna, cine stie ce as fi mancat. Luasem in seara asta de la Mega Image, in drum spre casa, niste ciuperci galbiori (Golden Chanterelle in engleza) si niste paine ciabatta (e buna ciabatta la Mega Image!). A iesit bun si am uitat ca imi pregatisem papilele pentru o lasagna. Ciupercile sunt o mare inventie, clar.

Soupe au pistou

Lumea zice ca reteta asta e provençala. Lumea de pe net. Nu am fost in La Provençe asa ca nu stiu. E o supa de legume la care se adauga ceva la final: sos pesto. Pesto pe care il faci tu acasa, daca ai timp si chef sau il cumperi de la supermarket la borcan. Oricum ar fi, eu recomand cu caldura aceasta versiune de supa.

Samosa

E timpul pentru India. Pentru ca aromele sunt atat de deosebite, mi s-a parut interesant sa incerc sa fac preparate indiene acasa… Si astfel am inceput sa caut retete, sa citesc despre ingredientele folosite. Am inceput prin a pregati pudra garam masala, un amestec de ingrediente specific Asiei de Sud care se foloseste in foarte multe retete. Pentru ca un prieten dintre cei cu care petrec in fiecare weekend mi-a zis ca ii plac samosele si vazand ca garam masala se foloseste la samose, am zis sa incerc. Am incercat de doua ori saptamana trecuta. Ne-am intalnit aseara si pentru ca ceea ce aveam in plan sa pregatesc ar fi implicat un dezastru in bucatarie, am ales sa ies in lume cu samosa.

Tortellini cu spanac si ricotta in sos de unt si salvie

Am tot zis ca o sa mai pun retete asiatice dar in timpul saptamanii nu prea am timp sa pregatesc nimic altceva decat ceva foarte rapid. Bucataria asiatica nu e foarte laborioasa, insa cea italieneasca e mult mai usoara. Si avand in vedere ca ma apuc de facut mancare in fiecare seara pe la ora 9 jumate prefer sa ma apuc de lucruri usoare sau de cele pe care le cunosc pe de rost. In seara asta am ales o reteta incredibil de usoara: tortellini cu spanac si ricotta in sos de unt si salvie.

Minestrone

Ai zice că minestrone e o supă de legume ca la noi. Clasica supă de legume. Îmi place destul de mult supa de legume românească, dar recunosc ca cea italienească are un farmec aparte, inconfundabil. Sunt câteva diferențe… cred că cea mai importantă e adăugarea parmezanului ras în farfurie, imediat înainte de servire. 

Ciuperci cu usturoi si patrunjel

Stiu, stiu! Ciuperci cu usturoi si patrunjel! Ce mare lucru? Nu e, insa poate ai intrat in pana de inspiratie si vreti sa prepari ciupercile altfel decat popularul „la cuptor”. Reteta asta, gasita bineinteles pe net, se zice ca ar fi un aperitiv (tapas) foarte popular in Spania – champiñones al ajillo . O fi popular sau nu, nu stiu, ca am fost o singura data in Spania si nu am vazut nicio reclama la televizor care sa il laude 😉 si nici vreun ospatar care sa mi-l recomande cu pasiune, dar stiu ca ce a iesit din reteta asta e delicios.

Risotto cu ciuperci si patrunjel

 

As vrea sa postez cat mai multe retete de risotto pentru ca simt nevoia sa spun la lume ca risotto-urile sunt absolut minunate. Si cred ca noi, romanii nu reusim sa il percepem la adevarata lui valoare pentru ca la noi orezul e mai degraba garnitura, pe cand risotto e mai aproape de fel principal. Asa ca, daca privesti cumva risotto-ul din perspectiva romaneasca a orezului, schimba-ti viziunea si incearca aceasta reteta acasa. (cred ca e cel mai bun risotto pe care l-am mancat la mine acasa)