Posts Tagged ‘Peste’

Salata de peste crud, stilul tahitian (Poisson cru a la tahitienne)


Poisson cru a la tahitienne Retrospectiv vorbind, nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu aş fi încercat salata asta în timpul vacanţei noastre prin insulele Polineziei Franceze. A existat o mică reticenţă printre noi deoarece vorbeam de peşte crud şi nu ne venea să-l încercăm oriunde. Am rezistat tentaţiei în prima seară, dar a doua zi dimineaţă am comandat-o la mic dejun (!) şi mi-am primit ridicături din sprâncene a mirare de la prietenii mei. Ştiam că ăsta e cel mai tradiţional fel de mâncare al tahitienilor şi având în vedere că nu am nicio problemă cu peştele crud (a se citi că îmi place peştele crud) am pornit cu încredere în această aventură. Prima îmbucătură a fost ca o revelaţie religioasă:)) Mi-a fost imposibil să împiedic exclamaţia de plăcere şi surpriză să nu îşi ia zborul de pe buzele mele în momentul în care am simtit textura fragedă a tonului şi gustul legumelor proaspete învăluite în răcoarea lime-ului şi a laptelui de cocos proaspăt. Bineînţeles că i-am făcut curioşi şi pe ceilalţi. Reacţia lor a fost identică astfel că, pe tot parcursul vacanţei, aproape că nu a fost masă la care unul din noi trei să nu îşi comande această salată de peste crud în stil tahitian.

Am refăcut ieri reţeta aici, acasă, şi a ieşit ca acolo! Încearcă şi tu, chiar dacă tonul e cam scump la noi. Nu o să îţi pară rău, îţi garantez! Citește în continuare

Anunțuri

Bouillabaisse


Cred ca de cel putin doi ani de zile visez sa gatesc acest fel de mancare. In tot timpul asta am avut convingerea ca Bouillabaisse va fi cel mai greu fel de mancare pe care il voi prepara vreodata. Acum, dupa ce am avut ocazia sa il prepar pot sa confirm ca este cel mai greu si, nu in ultimul rand, cel mai scump fel de mancare pe care l-am preparat. A fost greu, a iesit bun insa am facut o serie de greseli si din pacate e prea scump pentru a mai incerca inca o data prea curand.   Totusi, potentialul pe care il are aceasta supa (apropos, lumea nu se prea pune de acord asupra Bouillabaisse-ului: e supa sau este ceea ce noi romanii numim mancarica;) ) este imens si ar fi pacat sa nu ii acord mai multe ocazii de a incerca sa il aduc la perfectiune. Vi-l recomand pentru un weekend cu cei mai buni prieteni ai vostri. Va garantez ca va fi un weekend pe care nu il veti uita prea curand. Citește în continuare

Ciorba de macrou


Ciorba de macrou1

Când găteşti acasă ca să mănânci, alegi ce iţi e mai uşor, ce ştii că iţi iese. Când găteşti ca să te relaxezi, eşti dispus să încerci chiar dacă la sfârşit ai putea arunca toată oala pentru că nu te poţi atinge de ceea ce tocmai ai gătit.

Nu ştiu ce mi-a venit cu macroul. De fapt citisem peste tot că macroul este un peşte care se strică foarte repede şi din acest motiv este afumat, ca să reziste mai mult. Nici măcar nu mă omor după macroul afumat. Dar pentru că afumat, macroul are un gust deosebitt m-am gândit că pot încerca. Şi nu mi-a părut rău deloc.

Am cumpărat doi macroi (sic!) gândindu-mă că oi găsi eu o reţetă. Ţineam minte că citisem de nişte supe cu macrou în cartea mea de reţete asiatice. Ajung acasă, mândru nevoie mare, şi citesc în carte. Acolo scria că macroul se strică repede aşa că toate reţetele erau cu macrou afumat. Am trecut pe net şi am găsit reţeta asta pe site-ul de turism al Turciei. 🙂 Şi rezultatul a fost neaşteptat de gustos: macroul îi dă într-adevăr un gust deosebit pe care nu l-am mai regăsit în altă supă/ciorbă de peşte.

Citește în continuare

Ton la gratar pe japoneza


Daca te apuci sa faci sushi, chestia nasoala este ca nu o sa prea poti ca cumperi putin ton fara sa primesti o privire chiorasha din partea tipei/tipului care ti-l serveste la supermarket. Poate voi sunteti mai norocosi, dar mie asa mi s-a intamplat. Poate ar trebui sa nu-mi pese asa de mult de omu’ ala care ma serveste mai ales din cauza pretului de cel putin 100 lei kg de ton… Citește în continuare

Dorada la sare


dorada-la-sare-in-farfurie.jpg

Imi aduc aminte de copilarie cand singurele produse care se gaseau permanent prin magazinele Carne erau: adidasii de porc, oasele pentru ciorbe, crevetii expandati de Vietnam si merlucius congelat. Restul provocau cozii imense si indobitocitoare de care prefer sa nu vorbesc prea mult. Oricum, avand in vedere ca „Nici o masa fara peste” si „Consumati peste oceanic”, noi mancam peste. Atat de mult incat nu am vrut sa mai aud de peshte, ani de zile. Cand am inceput sa imi permit si eu sa merg la restaurante mi-am permis si eu un risc: am incercat dorada la sare. Si ma bucur ca am regasit pestele. Dar merlucius nu am sa mai mananc niciodata in viata mea.  Citește în continuare