Ficatei de pui cu paste, lamaie si usturoi

Am primit cadou de ziua mea, de la colegii de la servici, o carte despre gatit. O ditamai cartea, un soi de enciclopedie despre arta gatitului structurata pe sectiuni, fiecare sectiune povestita de cate un Chef, cica celebru. Si asa am ales ieri sa gatesc si eu ca un Chef.
Cumparasem niste ficati de pui ca sa ii fac in felul standard, da’ m-a pus Aghiuta sa ma uit pe cartea de care va vorbeam mai sus. Si am gasit reteta asta, care ere presentata ca Signature Dish a lu’ unu’, Shaun Hill (iti dai seama ca nu stiu cine e). In introducerea acestei retete din carte scria ca gustul final va fi mult mai bun decat ne imaginam noi ca ar fi suma gusturilor acelor ingredientele. Si m-am apucat. Mi-a luat vreo 3 ore sa o fac, deci e putin probabil sa o mai fac inca o data.

Gustul a fost intr-adevar interesant: nu era foarte pregnant insa aveam intr-adevar senzatia ca e ceva misterios si fin in impletirea aia de gusturi. Cred ca ar fi mers foarte bine sa folosesc paste proaspete.

Nu stiu daca sa o recomand asa cum recomand alte retete de pe blogul asta, dar am decis sa postez reteta pentru ca e prima experienta de genul asta. O sa fie ceva similar cu Concept Car-urile alea prezentate pe la salonurile auto: „Iata ce putem face, insa stati linistiti ca de fapt nu o sa o fabricam!”

Sunt un pic dezamagit de poza: nu se intelege nimic din ea. Da’ atat poate telefonul meu. Mai important insa e ca ma simt cam rau azi. Oare o fi de la mancarea de aseara? Acum cand ma gandesc, s-ar putea sa fie de la coaja aia de lamaie. Cred ca mi-am pus prea multa in farfurie.

Publicitate

Pui untos (Butter Chicken)

Te rog! Nu te lasa gonit de poza asta! Stiu ca e oribila… dar gustul a fost bun de tot.

Weekendul asta a fost India. Am vrut sa vad ce se poate face. Am vrut sa vad cum se ajunge la aromele alea. Am vrut sa vad cum e sa gatesti cu iaurt. Am fost curios, pur si simplu.

Acum vreo doua saptamani am incercat Pui Tikka Masala, ca reteta asta e cea mai cunoscuta de noi europenii. Insa nu mi-a iesit foarte bun asa ca deocamdata nu pun reteta. Citind pe net despre Tikka Masala am vazut ca acest fel de mancare nu ar fi tradional, ci a fost inventat pe undeva prin Anglia. Asa ca am zis sa incerc altceva. Si tot in peregrinarile de pe net am gasit ca una dintre cele mai traditionale mancaruri ar fi Chicken Butter. Si iata-ma. 

Crema di pollo

Cred ca unul dintre motivele pentru care restaurantul Trattoria Verdi este atat de apreciat/vizitat este crema di pollo pe care o servesc. In discutiile pe care le-am avut pe subiectul Trattoria Verdi de-a lungul anilor, foarte multa lume mentioneaza aceasta crema ca fiind ceva de vis. Si este! De foarte multe ori am fost acolo ca sa mananc o crema di pollo si inca ceva. Si mi-am dorit sa fac si eu acasa insa am dat niste rateuri rasunatoare. Dar de data asta… mi-a iesit destul de aproape de versiunea Verdi.

Tom Yum Gai

Si asa vine si reteta supei pe care o indragesc cel mai mult. Este cea mai surprinzatoare supa care am intalnit-o vreodata. Varianta pe care am mancat-o in Tailanda e cea cu creveti (Tom Yum Goong) dar aici, acasa, am preferat sa o fac cu pui pentru ca mi-e mai usor. Nu gasesc creveti proaspeti pe langa mine insa voi posta si Tom Yum Goong in curand.

Aceasta supa reprezinta o imbinare divina a gusturilor: e iute, e acra, e sarata, dar totul se impleteste armonios in farfuria ta. In orice loc ai citi despre supa asta vei gasi un astfel de comentariu. Eu iti zic ca, intr-adevar, asa e.

Curry galben cu ananas si pui

Ei bine… am ezitat mult sa prepar curry-ul asta. Toti au incercat sa ma convinga sa nu incerc. Am cumparat multi ananasi in scopul asta si i-am aruncat, mucegaiti. Dar intr-o seara de duminica am ignorat orice comentariu si m-am apucat. Mi-a fost teama ca voi manca singur, mi-am asumat orice posibil esec si am purces. Unii dintre invitati nici nu au gustat. Insa mie mi-a placut foarte mult si asta inseamna ca vor trebui sa se obisnuiasca, pentru ca am sa ii mai chinui.

Risotto cu pui, rucola si rosii uscate

Pana nu demult, cand auzeam orez ma gandeam la pilaf sau la orez sarbesc. Ma saturasem de el din cauza ca e o mancare care la noi e facuta cu mult ulei. Asa ca, atunci cand vedeam pe meniurile de pe la restaurante risotto, imi ziceam : „Doar n-o sa mananc pilaf.” La un moment dat, am incercat acasa o reteta de risotto si am ramas surprins. Mi-e rusine cand ma gandesc cat de ignorant eram cand aveam astfel de idei preconcepute. Si de-atunci, risotto e categoric una dintre mancarurile mele preferate. Dar inca mi-e teama sa comand la restaurant. Dupa ce am incercat acasa, am comandat o data la Quattro Stagioni si era exact pilaf.

Tom Kha Gai

Daca nu ai gustat niciodata aceasta supa, vei fi foarte neincrezator citind ingredientele folosite. Cand o vei gusta insa, te vei indragosti iremediabil de ea. Surprinzatoare precum primele semne ale dragostei, impresionanta armonie a gusturilor te va face sa n-o uiti niciodata.