Mic-dejun: ou ochi pe pat de spanac

In weekend-uri, cand am ocazia sa imi prepar micul-dejun, eu am mari probleme cand e sa aleg ce sa fac. De la un moment dat te saturi de omleta sau oua ochiuri si ma tot intreb ce sa pregatesc. Eu nu am bolul de cereale pe lista micului-dejun, asa ca de cele mai multe ori oul este personajul principal. Am gasit printre pozele mele facute cu telefonul mobil si poza de mai sus. Nu e mare lucru ce propun eu aici: e doar o optiune pentru cei plictisiti de omleta si ochiuri cu bacon.

Croque madame

 

Cand zici bucatarie frantuzeasca majoritatea se gandeste la  rafinament de inalta clasa. Se gandeste la combinatii de ingrediente nemaintalnite, dar al caror gust se impleteste surprinzator de bine. Se gandeste la portii minuscule dar foarte frumos aranjate in farfurie.

Da’ nu e asa. Bucataria traditionala frantuzeasca nu e nici pe departe asa cum o intalnim noi in restaurantele frantuzesti de pe la noi. Mancarea traditionala frantuzeasca se gateste luuuuuung de tot: se pun ingredientele in oala si se uita pe foc toata ziua. Si se pare ca iese bine sau se pare ca francezii s-au priceput foarte bine la PR. Toata lumea stie de „Coq au Vin”.

Sau de „Croque Monsiuer/Croque Madame” si ingredientele folosite sunt departe de a fi pretentioase. Croque Madame reprezinta pentru mine imaginea reprezentativa a micului dejun frantuzesc.

Chakchouka (Tunisia)

Saptamana trecuta, vineri, am primit o veste buna: am recuperat niste bani la care nu mai speram. Si iata un prilej de sarbatoare. Si mi-am invitat prietenii vineri seara la mine. Nu mai tin minte ce am facut de mancare, tin minte ca am baut trei paharele de palinca foarte tare. Nu a fost o seara „grea”: dup-aia am baut vreo doua-trei beri dar a doua zi dimineata am dat piept cu dezastrul. De fapt capul meu a dat cu capu’ de pragu’ de sus al dezastrului.

Iata-ma a doua zi dimineata tanjind dupa ceva de mancare care sa imi redea controlul asupra propriului meu corp. Ceva care  sa imi dovedeasca ca inca exist. Si am ales chakchouka. Un mic-dejun tunisian se zice, da’ am citit si in alte locuri ca ar fi peste tot in bazinul mediteranean musulman (sper sa nu supar pe nimeni cu remarca asta a mea!). Am vazut si alte siteuri (chiar romanesti) in care chestia asta se numea manaman. Poate nu e chiar acelasi lucru, da’ parca seamana.

Una peste alta, mancarea asta mi-a dat un pic de energie si sincer o recomand pentru scenarii similare cu cel prin care am trecut eu atunci. Totusi, nu e chiar mic dejun de ora 7 dimineata. E mai degraba unu’ de ora 12.

Omleta a l’Italiano

Weekend de primavara. Soarele isi arunca pe fereastra lumina lui tanara, aerul este proaspat si te invioreaza. Culorile vesele si amestecate ale legumelor din reteta asta adauga si mai mult optimism. Mirosul de paine prajita, un pahar mare de suc de protocale si cafeaua aburinda completeaza punerea in scena a unei dimineti perfecte de primavara. Asta e ritualul meu.